Definita cuvantului finit
FINÍT, -Ă adj. 1. Care nu depășește valori oricât de mari; mărginit, limitat. 2. (Despre produse) Care a suferit toate operațiile de prelucrare; terminat. // s.n. Categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei care au existență limitată și se pot transforma unele în altele. [Cf. fr. fini, lat. finitus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu finit
INTROVERTÍT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care își îndreaptă atenția mai ales spre viața sa interioară. (< fr. introverti) Vezi definitia »
ÎNDOBITOCÍT, -Ă, îndobitociți, -te, adj. Care și-a pierdut facultățile intelectuale și morale; prostit. – V. îndobitoci. Vezi definitia »
MORĂRÍT s. n. 1. Meseria morarului; morărie. 2. Operație de măcinare a cerealelor (sau a altor materiale). ♦ Ramură industrială care se ocupă cu prelucrarea prin zdrobire și mărunțire a boabelor de cereale, producând făină, crupe, griș, orez decorticat etc. 3. Impozit care se plătea odinioană în țările românești pe mori. – V. morări. Vezi definitia »
ÎMBLĂTÍT s. n. Îmblătire; p. ext. timpul când se face îmblătirea. [Var.: (reg.) umblăcít s. n.] – V. îmblăti. Vezi definitia »
șnipuít, -ă, adj. (reg.; despre cai) cu păr puțin în coamă și pe coadă. Vezi definitia »