Definita cuvantului finit
FINÍT, -Ă adj. 1. Care nu depășește valori oricât de mari; mărginit, limitat. 2. (Despre produse) Care a suferit toate operațiile de prelucrare; terminat. // s.n. Categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei care au existență limitată și se pot transforma unele în altele. [Cf. fr. fini, lat. finitus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu finit
MONOLÍT, -Ă I. adj. 1. format dintr-un singur bloc; monolitic. 2. (fig.) bine închegat, omogen; (p. ext.) trainic, solid. II. s. m. /s. n. monument, element de construcție dintr-un bloc unic de piatră. (< fr. monolithe) Vezi definitia »
PĂCURĂRÍT s. n. (Reg.) Faptul de a păcurări; păstorie, păstorit. – V. păcurări. Vezi definitia »
NEDEZMINȚÍT, -Ă, nedezmințiți, -te, adj. Care nu se dezminte (niciodată); consecvent. – Ne- + dezmințit. Vezi definitia »
COSÍT s. n. 1. Faptul de a cosi. 2. Timpul în care se cosește, vremea coasei. – V. cosi. Vezi definitia »
ÎNZDRĂVENÍT, -Ă, înzdrăveniți, -te, adj. Însănătoșit; întremat, întărit. – V. înzdrăveni. Vezi definitia »