FON, foni, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru nivelul de intensitate al unui sunet, apreciat după senzația auditivă pe care o produce acesta. – Din fr. phone. Vezi definitia »

ELECTROCORINDÓN s.n. Produs obținut prin topirea în cuptoare electrice a unui amestec de bauxită cu cărbune și cu unele adaosuri; electrocorund. [< fr. électrocorindon]. Vezi definitia »

sdrahón (-ni), s. m. – Găligan, vlăjgan. – Var. zdrahon. De la dragon, cu pronunțarea rut. (Tiktin). În Mold. Vezi definitia »

CELÓN s.n. Acetat de celuloză. [Nume comercial]. Vezi definitia »

DOPIÓN s. m. gogoașă de mătase cu defecte, mai mare decât cele obișnuite. (< it. doppione) Vezi definitia »