șcordăluí, șcordăluiésc, vb. IV (reg.; despre boi) a se împunge. Vezi definitia »

INSTRUÍ vb. I. tr., refl. a (se) pregăti într-un anumit domeniu, a(-și) îmbogăți cunoștințele, a învăța. II. tr. 1. a transmite ostașilor cunoștințele de teorie și practică militară. 2. (jur.) a face instrucția unui proces. (< fr. instruire, lat. instruere) Vezi definitia »

ȘTOLUÍ, ștoluiesc, vb. IV. Tranz. A supune o piele operației de ștoluire. – Din germ. dial. stollen. Vezi definitia »

sfituí, sfituiésc, vb. IV (reg.) a (se) termina. Vezi definitia »

cătămúi adj. invar. (reg.) murdar, negru. Vezi definitia »