Definita cuvantului jăruitor
jăruitór (jeruitór), jăruitoáre, s.n. (reg.) băț crăpat în două la un capăt, cu care se scormonește în jar sau „se jeruiește” pânza; cociorbă.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu jăruitor
pigănitor, -oare, pigănitori, -oare s. m., s. f. (intl.) denunțător. Vezi definitia »
GHEMUȘÓR, ghemușoare, s. n. Diminutiv al lui ghem1; ghemuleț. – Ghem1 + suf. -ușor. Vezi definitia »
ADULATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. Lingușitor. [Cf. fr. adulateur]. Vezi definitia »
ȘEZĂTÓR, -OÁRE, șezători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Înv.) Care are domiciliul într-un loc, care locuiește în... 2. S. f. Adunare restrânsă la sate în serile de iarnă, la care participanții lucrează și totodată petrec, spunând povești, glume, ghicitori. ♦ Reuniune literară. – Ședea + suf. -ător. Vezi definitia »
CUANTIFICATÓR s. m. 1. operator logic prin care se fixează sfera de aplicativitate a unei variabile într-o anumită expresie. 2. (mat.) fiecare dintre simbolurile care arată dacă o proprietate se aplică tuturor elementelor unei mulțimi sau numai unora dintre ele. 3. (lingv.) denumire dată determinanților care indică cantitatea prin care un nume este definit. (< fr. quantificateur) Vezi definitia »