crátiță (crátițe), s. f. – 1. Vas de bucătărie de gătit. – 2. (Arg.) Slujnică. Origine necunoscută. Pare a fi cuvînt sl. Candrea și Scriban îl pun în legătură cu bg. kratičĭka „puțin înalt”, sb. kratica „scurtare”, cratița fiind un vas scund. După Meyer 129, din sl. gratičĭka „grație”. Vezi definitia »

erátă (eráte), s. f. – Listă la sfîrșitul unei cărți în care sînt îndreptate greșelile de tipar sau de fond. Lat. errata (sec. XIX). Vezi definitia »

OPINCÚȚĂ, opincuțe, s. f. Diminutiv al lui opincă (1). ♦ Încălțăminte feminină ușoară, cu talpă subțire. – Opincă + suf. -uță. Vezi definitia »

OLCÚȚĂ, olcuțe, s. f. (Reg.) Oliță. – Din oală. Vezi definitia »

CONDUCTÁNȚĂ s.f. Mărime definită prin capacitatea de conductibilitate electrică a unui corp sau circuit, egală cu inversul rezistenței electrice. [< fr. conductance]. Vezi definitia »