ORTOGENÍE s. f. 1. ansamblu de preocupări, dezvoltarea normală a omului; planificare, control al nașterilor. 2. dezvoltare simetrică a arcadelor dentare. (< fr. orthogénie) Vezi definitia »

HIPERTIROIDÍE s. f. Boală endocrină care se datorește secreției excesive a hormonilor tiroidieni și care se manifestă prin creșterea glandei tiroide, slăbire, ridicarea metabolismului bazal etc.; hipertiroidism. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hyperthyroïdie. Vezi definitia »

ECOLALÍE s. f. repetare automată a cuvintelor interlocutorului, asociate uneori cu reproducerea intonației, în schizofrenie. (< fr. écholalie) Vezi definitia »

TITANOMAHÍE s.f. (Mit.) Lupta titanilor. [Gen. -iei. / < fr. titanomachie]. Vezi definitia »

EGIPTOLOGÍE s. f. ramură a orientalisticii care studiază istoria și cultura Egiptului antic. (< fr. égyptologie) Vezi definitia »