MELÍSĂ s.f. Plantă meliferă din familia labiatelor, cu frunze care conțin un ulei sedativ; (pop.) roiniță. [< fr. mélisse]. Vezi definitia »

CANISTRÉLĂ s. f. (mar.) inel despicat de metal, de lemn sau de frânghie, pentru a prinde, a dirija un obiect sau o manevră în direcția cârmei. (< it. canestrello) Vezi definitia »

OZOCHERÍTĂ, ozocherite, s. f. Ceară minerală alcătuită din hidrocarburi parafinice, de culoare galbenă, galbenă-brună, verzuie sau negricioasă, cu miros aromatic și ușor fuzibilă, folosită la fabricarea lumânărilor, a cerurilor etc.; ceară de pământ. – Din fr. ozokérite. Vezi definitia »

CENÓZĂ¹, cenóze, s.f. Conviețuire a unor plante sau animale în același biotop. (din fr. cénose) [def. MDN] Vezi definitia »

HOLOZÍDĂ s. f. glucidă exclusiv din oze. (< fr. holoside) Vezi definitia »