CABÁLĂ s.f. 1. Doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o simbolică fantezistă a numerelor și literelor, înfățișa natura ca o emanație a divinității. ♦ (Rar) Practică mistică prin care se pretindea că se poate intra în legătură cu spiritele. V. magie, spiritism. 2. (Fig.) Uneltire, intrigă. [Cf. fr. cabale, germ. Kabale, ebr. qabbalah – tradiție]. Vezi definitia »

STRATOPAÚZĂ s.f. Zona de trecere dintre stratosferă și mezosferă. [Pron. -pa-u-. / < fr. stratopause]. Vezi definitia »

RĂPĂITÚRĂ, răpăituri, s. f. Răpăit². [Pr.: -pă-i-] – Răpăi + suf. -tură. Vezi definitia »

-ÉTĂ suf. „diminutival”. (< fr. -ette, it. -etta, cf. lat. -itta) Vezi definitia »

jijínă s.f. (reg.) murdărie. Vezi definitia »