Definita cuvantului fonator
FONATÓR, -OÁRE adj. Care produce sunetele vorbirii. ◊ Organ (sau aparat) fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. [< fr. phonateur].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu fonator
PILOR2(O)- elem. „pilor”. (< fr. pylor/o/-, cf. lat. pylorus, gr. pyloros) Vezi definitia »
NAUFRAGIATÓR, -OÁRE s. m. f. locuitor de coastă care provoacă naufragierea corăbiilor pentru a le jefui. (după fr. naufrageur) Vezi definitia »
ELECTROMETEÓR s. n. fenomen electric natural care are loc în atmosferă sub formă de descărcare electrică discontinuă. (< electro- + meteor) Vezi definitia »
BIMOTÓR, -OÁRE adj., s.n. (Avion) cu două motoare. [< fr. bimoteur]. Vezi definitia »
HIDROGENERATÓR s. n. generator electric de curent alternativ, antrenat de o turbină hidraulică. (< germ. Hydrogenerator) Vezi definitia »