ANEMOMÉTRU, anemometre, s. n. Instrument pentru măsurarea vitezei gazelor în conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în raport cu aerul. – Fr. anémomètre (< gr.). Vezi definitia »

MIRIAMÉTRU s.m. Unitate de măsură pentru lungimi, egală cu 10000 m. [< fr. myriamètre]. Vezi definitia »

AMBULÁCRU, ambulacre, s. n. Organ în formă de tub subțire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echinodermelor și servind la locomoție, respirație și pipăit. – Din fr. ambulacre. Vezi definitia »

vacuummétru (-cu-um-me-tru) s. n., art. vacuummétrul; pl. vacuummétre Vezi definitia »

ÓCRU s.n. Argilă de culoare galbenă, roșie, brună etc., folosită la fabricarea unor vopsele; vopsea preparată din această argilă. // adj. invar. De culoare galben-brună. [< fr. ocre]. Vezi definitia »