Definita cuvantului fonologie
FONOLOGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază sunetele vorbite din punctul de vedere al structurii lor sonore și al funcției pe care o îndeplinesc în limbă. 2. Disciplină lingvistică având ca subiect fonemele. [Gen. -iei. / < fr. phonologie].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu fonologie
ANTIFONÍE s.f. Nume dat în muzica antică modului de a cânta pe mai multe voci, opus omofoniei. [Gen. -iei. / cf. fr. antiphonie, gr. antiphonia]. Vezi definitia »
TIPOMETRÍE s. f. procedeu de reproducere de hărți și figuri geometrice folosind forme compuse din elemente tipografice și clișee. (< fr. typométrie) Vezi definitia »
ELEUTERÍE s. f. 1. guvernare liberă a unui stat din Grecia antică. 2. (pl.) serbări care se celebrau în amintirea unei victorii. (< fr. éleuthérie, gr. eleutheria, libertate) Vezi definitia »
GRAMATOLOGÍE s. f. studiul scrisului (scriiturii) ca limbaj. (< fr. grammatologie) Vezi definitia »
TONOMETRÍE s. f. 1. procedeu de determinare a greutății moleculare prin măsurarea tensiunii de vapori ai soluțiilor unor substanțe nevolatile. ◊ studiu al soluțiilor bazat pe acest procedeu. 2. măsurare a tensiunii vasculare cu ajutorul a diverse aparate; măsurare a tensiunii intraoculare. (< fr. tonométrie, germ. Tonometrie) Vezi definitia »