ÎNTRÉCERE, întreceri, s. f. Acțiunea de a (se) întrece și rezultatul ei; concurs, competiție, emulație. ◊ (Ieșit din uz) Întrecere socialistă = mișcare cu caracter de masă specifică orânduirii socialiste. ◊ Loc. vb. A se lua la întrecere = a se întrece. ◊ Expr. (Ieșit din uz) A fi în întrecere = a fi angajat într-o întrecere socialistă. – V. întrece. Vezi definitia »

CIUMÁRE s. f. (Bot.; reg.) Ciumărea. Vezi definitia »

Pierdere de sange prin rect, determinat de obicei de o hemoragie digestiva inferioara, dar poate fi si rezultatul unei hemoragii digestive superioare masive cu un tranzit rapid al sangelui prin intestine. Vezi definitia »

TÂRÂITOÁRE, târâitori, s. f. (Reg.) Târșitoare. [Pr.: -râ-i-] – Târâi + suf. -toare. Vezi definitia »

ÎNTREȚÍNERE s. f. 1. acțiunea de a (se) întreține. 2. taxă plătită de locatarii unui imobil pentru acoperirea cheltuielilor comune. (< întreține) Vezi definitia »