TÓNIC, -Ă I. adj. (despre vocale, silabe) pe care cade accentul. ♦ accent ~ = accent muzical. (p. ext.) accent expirator sau de intensitate. II. adj., s. n. (medicament) care tonifică organismul, reface forțele; reconfortant, reconstituant, fortifiant; tonifiant. III. s. f. (muz.) treapta principală (întâi) a modurilor major și minor; acord pe această treaptă. (< fr. tonique, it. tonico) Vezi definitia »

FOTOGRÁFIC, -Ă, fotografici, -ce, adj. Care ține de fotografie, privitor la fotografie; care servește pentru a fotografia. ◊ Hârtie fotografică = hârtie specială acoperită cu un strat sensibil la acțiunea radiațiilor luminoase, pe care se obțin copiile fotografice pozitive prin copierea negativelor. Aparat fotografic = dispozitiv optic (format din obiectiv, diafragmă, obturator, declanșator, cameră obscură, caseta filmului, vizor etc.) cu ajutorul căruia se fotografiază. ♦ Obținut pe cale fotografică. – Din fr. photographique. Vezi definitia »

ETNOFOLCLÓRIC, -Ă adj. referitor la folclorul unui popor. (< etno- + folclor) Vezi definitia »

ALFANUMÉRIC, -Ă adj. (Mat.; despre un sistem descriptiv) Care utilizează literele unui alfabet și cifrele unui sistem numeric. [Cf. fr. alphanumérique]. Vezi definitia »

ASFÍXIC, -Ă adj. Referitor la asfixie. [< fr. asphyxique] Vezi definitia »