MÉȘTER, -Ă, meșteri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care are și practică o meserie; (în special) meseriaș cu calificare superioară, care are, de obicei, sarcina de a îndruma și alți lucrători și de a conduce o secție productivă într-o întreprindere sau într-un atelier; maistru. ◊ Expr. Meșter-strică (și drege de frică), se spune despre un meseriaș prost sau despre un om neîndemânatic. ♦ Proprietar al unui atelier (în raport cu angajații săi). ♦ (Rar) Nume dat profesorilor care predau, în trecut, discipline (auxiliare) ca muzica, desenul etc. 2. S. m. și f., adj. (Om) talentat, priceput, îndemânatic, abil; (persoană) care posedă multe cunoștințe. 3. S. m. și f. (Astăzi rar) Persoană care a adus contribuții (foarte) valoroase într-un anumit domeniu de activitate; maestru. – Din magh. mester. Vezi definitia »

Pulover, tricou pe gât Vezi definitia »

INTARSIÉR, - s. m. f. muncitor specializat în lucrări de intarsie; intarsiator. (< intarsie + -ier) Vezi definitia »

TÚBER s.m. (Anat.) Porțiune îngroșată a unui organ. [< it. tubero, lat. tuber – umflătură]. Vezi definitia »

STRUMIFÉR, -Ă adj. prevăzut cu protuberanțe. (< fr. strumifère) Vezi definitia »