RITIDÓM, ritidomuri, s. n. Strat extern al scoarței arborilor bătrâni, alcătuit din țesuturi moarte care se desprind în lamele subțiri. – Din fr. rhytidome. Vezi definitia »

FIBROBLASTÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă formată din fibroblaști. [Pl. -oame. / < fr. fibroblastome]. Vezi definitia »

HIPSOCRÓM, -Ă adj. Care prezintă hipsocromie. [< fr. hypsochrome]. Vezi definitia »

GRANULÓM s.n. (Med.) Mic nodul cauzat de o inflamație cronică specifică (sifilis, tuberculoză etc.). [Pl. -oame. / < fr. granulome, cf. lat. granulum – grăunte mic]. Vezi definitia »

ACRODRÓM, -Ă adj. (despre nervația frunzelor) convergent la vârf. (< fr. acrodrome) Vezi definitia »