MEITNERIU s. n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 109, produs în mod artificial. [Pr.: maitnériu – Sb.: Mt] (cf. engl. meitnerium < n. pr. Lise Meitner; 1992) [MW] Vezi definitia »

cliúciu, cliúciuri, s.n. (înv.) 1. cheia unei probleme, formula care o rezolvă. 2. tâmpla capului. 3. cârlig de care se atârnă un vas pentru fiert în coliba lucrătorilor de păduri. Vezi definitia »

STÍBIU s. n. (Chim.) Antimoniu. – Din lat. stibium. Vezi definitia »

OFÍȚIU s.n. v. oficiu. Vezi definitia »

BIDIVÍU, bidivii, s. m. Cal tânăr, iute și frumos. [Var.: bidibíu, bididíu s. m.] – Tc. bedevi. Vezi definitia »