PICURÁ, pícur, vb. I. 1. Intranz. și tranz. A cădea sau a face, a lăsa să cadă în picături. ♦ Intranz. impers. A ploua ușor, cu stropi rari. 2. Intranz. Fig. A răsuna, a vibra (încet); a picui. 3. Intranz. (Înv. și reg.; de obicei cu determinările „de somn”, „din picioare”) A moțăi, a picoti. – Din picur. Vezi definitia »

brámbura adj. – La întîmplare, cum o da Domnul. Formație expresivă (Iordan, BF, II, 192, și VI, 168, în care pare să fi influențat germ. bramarbasieren „a se lăuda”, Bramarbas „fanfaron, lăudăros”, din sp. bramar. Cuvînt foarte comun (lipsește din DAR), însă nu pare popular. – Der. brămbureală, s. f. (lucru inutil, fleac). Vezi definitia »

IMPLORÁ vb. tr. a ruga pe cineva fierbinte, stăruitor (și cu umilință). (< fr. implorer, lat. implorare) Vezi definitia »

PERONOSPÓRA s. f. v. peronosporă. Vezi definitia »

EX CATHÉDRA loc. adv. a vorbi ~ = a vorbi pe un ton doctoral, care nu admite replică. (< lat. ex cathedra, de la catedră) Vezi definitia »