COINSTIGATÓR, -OÁRE, coinstigatori, -oare, s. m. și f. Instigator împreună cu alții la săvârșirea unei infracțiuni. [Pr.: co-in-] – Co + instigator. Vezi definitia »

sevastocratór, sevastocratóri, s.m. (înv.) titlu bizantin care urma după cel de împărat; sebastocrator. Vezi definitia »

DESTRUCTÓR, -OÁRE, destructori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care distruge. – Din fr. destructeur. Vezi definitia »

ONDULĂTÓR, -OÁRE adj. v. ondulator². Vezi definitia »

NEOCÓR s. m. 1. păzitor al unui templu în Grecia antică. 2. cetate care avea sub oblăduirea sa un templu al unei divinități însemnate sau al cultului imperial. 3. preot administrator al unui sanctuar (la catolici). (< fr. néocore, gr. neokoros) Vezi definitia »