Definita cuvantului fractură
FRACTÚRĂ s.f. Ruptură a unui os, (p. ext.) a unui membru al corpului. ♦ Suprafață neregulată care apare la ruperea sau spargerea unui obiect. ♦ Falie. [< fr. fracture, cf. lat. fractura < frangere – a rupe].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu fractură
BELETRÍSTICĂ s.f. Literatura artistică. [< germ. Belletristik]. Vezi definitia »
tîrtíță (-țe), s. f. – Coccis, noadă la păsări. Bg. trătica, sb. trtica (Tiktin; Candrea). Vezi definitia »
PREROGATÍVĂ s. f. privilegiu, avantaj acordat cuiva prin lege sau prin uz. (< fr. prérogative, lat. praerogativa) Vezi definitia »
MAGNILOCVÉNȚĂ s. f. gravitate, emfază, grandilocvență; bombasticism. (< it. magniloquenza) Vezi definitia »
VULVĂ (‹ fr.) s. f. Segmentul extern al aparatului genital feminin. Este alcătuit din două perechi de pliuri tisulare cărnoase (labiile), clitoris și deschiderea vaginului. Vezi definitia »