ẮSTA², ÁSTA, ăștia, astea, pron. dem. 1. Acesta, aceasta. ◊ (Cu formă feminină și sens neutru) Lasă astea acum! (ISPIRESCU). ◊ Loc. adv. Cu toate astea = totuși. Pentru asta = de aceea. Cu asta = în acest mod. ◊ Expr. Asta e! sau asta-i! = a) iată care e cauza! b) ce-are a face, nu se poate! c) așa e! Asta-i asta! = acesta este momentul hotărâtor! Ce-i asta (de...)? = ce înseamnă lucrul acesta? cum se explică? Asta-i știut (sau știută) = este lucru bine cunoscut. 2. Așa ceva, un astfel de lucru. [Gen.-dat. sg.: ăstuia, ăsteia și asteia, gen.-dat. pl.: ăstora] – Lat. istum, ista. Vezi definitia »

CONTRAPUNCTÁ, contrapunctez, vb. I. 1. Intranz. (Muz.; rar) A folosi tehnica contrapunctului. 2. Tranz. Fig. A construi pe mai multe planuri paralele individualizate situații, imagini corespondente etc. – Din contrapunct. Vezi definitia »

DECONTRACTÁ vb. refl. 1. (despre mușchi) a-și reveni după o contracție. 2. (fig.; despre oameni) a se destinde, a se relaxa. (< fr. décontracter) Vezi definitia »

ANTEDATÁ vb. tr. a pune o dată anterioară pe un act, pe un document. (după fr. antidater) Vezi definitia »

ADOPTÁ vb. tr. 1. a înfia un copil. 2. a-și însuși felul de a fi al cuiva. ◊ a alege cu predilecție. 3. a accepta (prin vot). (< fr. adopter, lat. adoptare) Vezi definitia »