UNTÁR, (1) untari, s. m., (2) untare, s. n. 1. S. m. Persoană care se ocupă cu prepararea untului. 2. S. n. Vas de lemn în care se bate untul. – Unt + suf. -ar. Vezi definitia »

TRIBUNICIÁR, -Ă adj. care aparține tribunului. (după fr. tribunitien, lat. tribunicius) Vezi definitia »

SLEEPING-CAR SLÍPING-/ s. n. vagon de dormit. (< engl. sleeping-car) Vezi definitia »

SOLÁR, -Ă, solari, -e, adj. Care aparține Soarelui, emis de Soare, privitor la Soare; care este în raport cu Soarele. ♦ An solar = interval de timp în care se efectuează o revoluție completă a Pământului în jurul Soarelui. – Din fr. solaire, lat. solaris. Vezi definitia »

șpar, șpare, s.n. (reg.) ramură de copac. Vezi definitia »