brai, bráie, s.n. (reg.) băț de lemn, rotund și gros pentru bătut brânza; drug de fier pentru îndesit făina la moară. Vezi definitia »

sarái (saráiuri), s. n. – Palat la turci. – Var. serai. Mr. sărae. Tc. (per.) saray (Eguilaz 493; Șeineanu, II, 314; Lokotsch 1842), cf. ngr. σεράγι, alb., bg., rus. sarai, it. serraglio, fr. sérail (› var.) sp. serrallo (REW 7595b). Vezi definitia »

STRAI s. n. (mar.) parâmă cu care se leagă partea superioară a catargului de proră. (< it. straglio) Vezi definitia »

MUCIGÁI s.n v. mucegai. Vezi definitia »

MONORÁI s. n. cale de rulare cu o singură șină suspendată; monoșină. (< fr. monorail) Vezi definitia »