ETRÁVĂ s. f. piesă de rezistență din osatura unei nave, situată la proră. (< fr. étrave) Vezi definitia »

gúrnă, gúrne, s.f. (pop.) urnă. Vezi definitia »

RĂCOVÍNĂ, răcovine, s. f. 1. Mică plantă erbacee târâtoare, cu flori mici, albe sau albe-verzui și cu fructul o capsulă lunguiață (Galium rotundifolium). 2. Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu flori albe, cu petalele mai scurte decât sepalele, folosită în medicina populară (Stellaria media). [Var.: răcuínă, răcoínă s. f.] – Et. nec. Vezi definitia »

SURLÍȚĂ, surlițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui surlă (1). – Surlă + suf. -iță. Vezi definitia »

BIREFRINGÉNȚĂ, birefringențe, s. f. Fenomenul descompunerii unei raze de lumină în două raze refractate, la pătrunderea în anumite medii. ♦ Însușirea unor cristale de a produce fenomenul descris mai sus. – După fr. biréfringence. Vezi definitia »