CONFAREÁȚIE s. f. căsătorie religioasă în vechiul drept roman, rezervată patricienilor. (< fr. confarréation, lat. confarreatio) Vezi definitia »

CONSACRÁȚIE s.f. (Rar) Consacrare; (spec.) sacrificiu, ofrandă adusă zeilor. [Gen. -iei, var. consacrațiune, consecrație s.f. / cf. lat. consecratio, fr. consécration]. Vezi definitia »

PICIGÁNIE, piciganii, s. f. (Reg.) Pițigoi. Vezi definitia »

AXIOLOGÍE s.f. Disciplină filozofică care se ocupă cu studiul sistematic al originii, esenței, clasificării, ierarhizării și funcției sociale a valorilor ; teorie generală a valorilor. ◊ Axiologia artei = perspectivă specifică asupra artei, care pune în centrul ei valoarea operei. [Pron. -xi-o-, gen. -iei. / cf. fr. axiologie, germ. Axiologie < gr. axia – valoare, logos – teorie]. Vezi definitia »

ELECTRONAVIGÁȚIE s.f. Metodă de navigație costieră cu ajutorul aparatelor electrice de navigație. [Gen. -iei. / cf. fr. électronavigation]. Vezi definitia »