HAZNÁ, haznale, s. f. 1. Bazin subteran de dimensiuni relativ mici, folosit pentru colectarea și decantarea apelor impurificate provenite dintr-un număr mic de gospodării; p. ext. latrină. 2. (Înv.) Clădire sau încăpere a vistieriei în care se păstrau un tezaur, o sumă mai mare de bani sau alte lucruri de preț; p. gener. vistierie. – Din tc. hazine, hazne. Vezi definitia »

dărâná (-n, -át), vb. – A deșela, a speti, a istovi, a obosi. Lat. *dĕrenēre, de la rēn „rinichi” (REW 2581; Candrea; cf. Graur, BL, V, 95). În Trans. și Banat; cf. it. direnare, sp. derrengar. – Der. dărînat, adj. (inutil, nefolositor). Vezi definitia »

RETURNÁ¹ vb. tr. a turna din nou o formă, o piesă. (< re¹- + turna) Vezi definitia »

URINÁ, urinez, vb. I. Intranz. A elimina urina din vezica urinară. – Din fr. uriner. Vezi definitia »

CHESTIONÁ vb. I. tr. A pune întrebări, a întreba. [Pron. -ti-o-. / < fr. questionner]. Vezi definitia »