ȘTIÚCĂ, știuci, s. f. Pește răpitor de apă dulce, cu corpul lung, aproape cilindric, cu gura mare înarmată cu mulți dinți și cu botul turtit ca ciocul de rață; mârliță (Esox lucius). ◊ Compus: știucă-de-mare = pește de 50-80 cm, cu corpul asemănător cu al șarpelui, cu spinarea verzuie și pântecele alb, cu gura în forma unui cioc lung (Belone belone). – Din bg., scr. štuka. Vezi definitia »

CENTRÁLĂ, centrale, s.f. – V. central (II) [DEX'98] Vezi definitia »

LIDÍTĂ s. f. 1. rocă silicioasă de culoare închisă, din radiolari. 2. melinită. (< fr. lyddite) Vezi definitia »

roată, roți s. f. 1. ruletă (la cazinou). 2. (la pl.) picioare. 3. (tox.) pastilă, pilulă, tabletă de substanțe stupefiante sau psihotrope. Vezi definitia »

TOÁLPĂ, toalpe, s. f. (Reg.) Ceată, grămadă, droaie. – Ucr. tolpa. Vezi definitia »