APOFÍZĂ s. f. 1. proeminență a unui os. 2. umflătură la baza unei capsule. 3. ramură secundară a unei roci eruptive. 4. mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. (< fr. apophyse, gr. apophysis, excrescență) Vezi definitia »

MICROSÓNDĂ s. f. (tehn.) sondă care permite dozarea elementelor prezente într-un volum de materie extrem de redus. (< fr. microsonde) Vezi definitia »

PLEIÁDĂ, pleiade, s. f. 1. (La pl. art.) Grup de stele din constelația Taurului; Cloșca-cu-Pui. 2. Grup de oameni care activează de obicei în același domeniu și care sunt legați între ei prin concepții și năzuințe comune. 3. Totalitatea izotopilor aceluiași element chimic. ♦ Grup de elemente cu proprietăți chimice asemănătoare. [Pr.: ple-ia-] – Din fr. pléiade. Vezi definitia »

ACETILCOLÍNĂ s.f. (Chim.) Substanță organică secretată de terminațiile fibrelor nervoase. [< fr. acétylcholine]. Vezi definitia »

BELÍTĂ s. f. Exploziv de siguranță întrebuințat în minele de cărbuni. – Din fr. bellite. Vezi definitia »