Definita cuvantului fronton
FRONTÓN s.n. Element arhitectonic format dintr-o cornișă de formă curbă sau triunghiulară, situat deasupra intrării unui edificiu. [Pl. -oane. / < fr. fronton].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu fronton
CAPARASÓN s. n. husă, armură de ornament care se punea pe cal la ceremonii; valtrap. (< fr. caparașon) Vezi definitia »
síntrón, síntrónuri, s.n. (înv.) tron (bisericesc). Vezi definitia »
CHAMPOLLION [șãpolió], Jean François (1790-1832), orientalist francez. A pus bazele egiptologiei științifice moderne prin descifrarea hieroglifelor egiptene („Manual de scriere hieroglifică a vechilor egipteni”). Autor al unei gramatici egiptene și al unui dicționar egiptean cu scrierea hieroglifică. Vezi definitia »
BOSTÓN1 s. n. Vals cu mișcări lente. [Acc. și: bóston] – Fr. boston. Vezi definitia »
EÓN, eoni, s. m. Ansamblul forțelor eterne emanate de o ființă, care fac posibilă acțiunea sa asupra lucrurilor, în filozofia neoplatonicienilor și a gnosticilor. [Pr.: e-on] – Din fr. éon. Vezi definitia »