STRĂDĂNUÍ, strădănuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strădui. – Din strădanie. Vezi definitia »

ȚUGÚI, țuguie, s. n. Vârf de deal sau de munte; creștet, pisc; p. gener. vârful ascuțit al unor obiecte; țuguitură, țuțui. – Et. nec. Vezi definitia »

titcuí, titcuiésc, vb. IV (reg.) a ascunde, a tăinui. Vezi definitia »

HĂMUÍ, hămuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A istovi un animal punându-l să tragă prea mult la ham². – Ham² + suf. -ui. Vezi definitia »

ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „ a prinde, a surprinde”. Vezi definitia »