PERIDOTÍT, peridotite, s. n. Rocă în care predomină peridotul. [Var.: peridotítă s. f.] – Din fr. péridotite, germ. Peridotite. Vezi definitia »

CARMELÍT, -Ă, carmeliți, -te, s. m. și f. Călugăr(iță) catolic(ă) care aparține unui ordin înființat în Spania în sec. XIII. – Din fr. carmélite. Vezi definitia »

socăcít s.n. (înv. și reg.) ocupația de bucătar; activitatea de bucătar. Vezi definitia »

DEPÓZIT s. n. 1. loc, construcție unde se depun anumite materiale. ◊ formațiune militară care aprovizionează trupa cu materiale, muniții etc. 2. valori materiale sau bănești depuse spre păstrare și fructificare. 3. acumulare de materiale provenite din dezagregarea rocilor, din depuneri aluvionare sau maritime; sediment. 4. totalitatea vestigiilor de cultură materială care caracterizează un strat arheologic. (< lat. depositum, /2/ după fr. dépot) Vezi definitia »

tuflit, -ă, tufliți, -te adj. în stare de ebrietate, beat. Vezi definitia »