NISÍP, nisipuri, s. n. l. Rocă sedimentară neconsolidată, provenită din sfărâmarea unor minerale, roci sau organisme și care se prezintă sub forma unei acumulări de granule fine; p. ext. (mai ales la pl.) loc, teren, întindere alcătuită din asemenea rocă și, de obicei, lipsită de vegetație. ◊ Expr. Ca (sau cât) nisipul (mării) = în număr foarte mare. A clădi (sau a funda) pe nisip = a întreprinde o acțiune sortită eșecului, pieirii. 2. Depunere patologică de granule fine de oxalați, urați, silicați etc., care se formează într-un rinichi, în vezica urinară sau în vezicula biliară. [Var.: (reg.) năsíp s. n.] – Din bg. nasip. Vezi definitia »

musaíp (musaípi), s. m. – Consilier personal al sultanului. Tc. (arab.) musahib (Șeineanu, III, 87). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

JEEP GIP/ s. n. mașină mică de campanie. (< amer. jeep) Vezi definitia »

tip de piersica, la care mieyul nu se ia tot de pe sâmbure Vezi definitia »

ICONOTÍP s. n. reprezentare grafică a tipului unui taxon. (< fr. iconotype) Vezi definitia »