ÓBLIC, -Ă I. adj. înclinat față de o dreaptă sau de un plan; pieziș. ♦ (lingv.) caz ~ = denumire a cazurilor care nu exprimă un raport direct (genitivul, dativul, ablativul etc.). II. adj., s. n. (mușchi) a cărui acțiune se exercită în direcții neparalele cu planul de simetrie a corpului. II. s. f. (mat.) dreaptă care nu este perpendiculară pe dreapta, sau pe planul dat. (< fr. oblique, lat. obliquus) Vezi definitia »

PARAFRÁSTIC, -Ă adj. care constituie o parafrază, prin parafrază. (< fr. paraphrastique) Vezi definitia »

DUMÉSNIC, -Ă, dumesnici, -ce, adj. (Înv.; despre animale) Domestic (1). – Lat. domesticus (sub influența sl. domaštĩnŭ). Vezi definitia »

PISOLÍTIC, -Ă adj. (Despre roci) Format din pisolite. [Cf. fr. pisolithique]. Vezi definitia »

CICLÓPIC, -Ă adj. De ciclop (1); (fig.) uriaș, gigantic. ◊ Zid ciclopic = zid construit din blocuri mari de piatră brută sau sumar cioplită. [< ciclop + -ic, cf. fr. cyclopées]. Vezi definitia »