corcoáță, corcoáțe, s.f. (reg.) 1. haină ruptă și învechită; buleandră, zdreanță. 2. femeie de moravuri ușoare, fleoarță. Vezi definitia »

GLOSOPTÓZĂ s.f. (Med.) Ptoză a limbii către faringe. [< fr. glossoptôse, cf. gr. glossa – limbă, ptosis – cădere]. Vezi definitia »

VULPOAÍCĂ, vulpoaice, s. f. 1. Vulpe (I 1) 2. Fig. Femeie vicleană. – Vulpe + suf. -oaică. Vezi definitia »

CĂCĂREÁZĂ, căcăréze, s. f. Excrement animal, în special cel în formă de bobițe, defecat de capre, oi și iepuri. (din *căcărea (< căca; cf. it. cacherello) + suf. -ză) Vezi definitia »

FREGÁTĂ s. f. 1. veche navă de război cu vele, rapidă, cu trei catarge și artilerie puternică, de recunoaștere, de pază și de legătură între navele mari. ◊ navă militară modernă de tonaj mic, manevrieră și rapidă. 2. pasăre palmipedă din mările tropicale, cu coadă și aripi foarte lungi. (< fr. frégate, it. fregata) Vezi definitia »