BONÉTĂ, bonete, s. f. 1. Scufie înnodată sub bărbie. ♦ Tichie de pânză albă purtată de medici, de laboranți, de bucătari etc. 2. Acoperământ de cap fără cozoroc, de formă lunguiață, purtat de militari. 3. (În expr.) Bonetă frigiană = acoperământ de cap, purtat în antichitate de sclavii eliberați și adoptat în timpul revoluției franceze din 1789, ca simbol al libertății. – Fr. bonnet. Vezi definitia »

ÚIMĂ, uime, s. f. (Pop.) Inflamație a ganglionilor limfatici (de la gât și de la subsuori); scurtă. [Var.: údmă s. f.] – Cf. ngr. ídhma „ umflătură dureroasă ”. Vezi definitia »

ROUȘOÁRĂ s. f. Diminutiv al lui rouă. [Pr.: ro-u-] – Rouă + suf. -ușoară. Vezi definitia »

BÂIGUIÁLĂ, bâiguieli, s. f. Faptul de a (se) bâigui; vorbe fără șir, fără înțeles. Vezi definitia »

pomânzárcă s.f. (pop.) ața sau fâșia de piele cu care se leagă caierul de lână de furca de tors. Vezi definitia »