ÎNȚELEPCIÚNE s. f. Capacitate superioară de înțelegere și de judecare a lucrurilor. ♦ Cumpătare, prudență, moderație determinată de experiență; spirit de prevedere. – Lat. intellectio, onis. Vezi definitia »

a pune (pe cineva) pe ghimpi expr. a face pe cineva să freamăte de nerăbdare. Vezi definitia »

SATISFACȚIÚNE s.f. v. satisfacție. Vezi definitia »

SUPRAEXPÚNE, supraexpún, vb. III. Tranz. A expune (4) prea mult un material fotografic. – Supra- + expune (după fr. surexposer). Vezi definitia »

ERECȚIÚNE s.f. v. erecție. Vezi definitia »