ACUTUMÁNȚĂ s. f. 1. faptul de a se obișnui; adaptare. 2. (med.) proces prin care organismul devine insensibil la acțiunea unui medicament, a unei otrăvi. (< fr. accoutumance) Vezi definitia »

LOMBARTRÓZĂ s.f. Artroză a articulațiilor lombare; lombartrie. [Var. lumbartroză s.f. / < fr. lombarthrose]. Vezi definitia »

TÍNĂ s. f. (Reg.) Noroi. ♦ Pământ, lut. – Din sl. tina. Vezi definitia »

trompă, trompe s. f. (glum.) 1. nas mare. 2. cordon de aspirator. Vezi definitia »

ÁURĂ s.f. 1. Boare, adiere. 2. (Liv.) Nimb, aureolă (1). 3. Stare particulară care precedă o criză, de obicei în epilepsie. [Pron. a-u-. / < lat., fr. aura]. Vezi definitia »