APOTEÓZĂ, apoteoze, s. f. (În antichitatea greco-romană) Solemnitate, festivitate prin care un erou sau un împărat era zeificat. ♦ Fig. Onoruri extraordinare aduse cuiva; preamărire, slăvire, glorificare. [Pr.: -te-o-] – Din fr. apothéose, lat. apotheosis. Vezi definitia »

AGÁPĂ s. f. 1. masă comună la primii creștini. 2. masă colegială. (< fr., lat. agape) Vezi definitia »

MẤNZĂ, mânze, s. f. Puiul de sex feminin al iepei. – Din mânz. Vezi definitia »

CHÉLNERIȚĂ, chelnerițe, s. f. Femeie care servește pe consumatori într-un local de consum; ospătăriță. [Var.: chélnăriță s. f.] – Chelner + suf. -iță. Vezi definitia »

șeică, șeice s. f. fată drăguță. Vezi definitia »