TRIUMFÁTOR s.m. (Ant.) Denumire dată unui general roman drept răsplată pentru o victorie însemnată, marcată cu onoruri deosebite. [< lat. triumfator]. Vezi definitia »

LIBER-CUGETĂTÓR s.m. Gânditor care adoptă o atitudine critică față de religie și de biserică; ateu. [< liber + cugetător, după fr. libre-penseur]. Vezi definitia »

URZICĂTÓR, -OÁRE, urzicători, -oare, adj. Care urzică, care produce usturime. ♦ Fig. Caustic, sarcastic, ironic. – Urzica + suf. -ător. Vezi definitia »

ANUNȚĂTÓR, -OÁRE, anunțători, -oare, adj. (Rar) Care anunță, vestește sau prevestește ceva. – Anunța + suf. -ător. Vezi definitia »

PICUȘÓR s. n. (Pop.) Piculeț. – Pic¹ + suf. -ușor. Vezi definitia »