ECLÍSĂ, eclise, s. f. 1. Piesă plată de metal, de lemn etc. cu care se acoperă rostul dintre două piese. 2. (La pl.) Pereții laterali ai unui instrument cu coarde. – Din fr. éclisse. Vezi definitia »

PROCATALÉPSĂ s.f. Figură de stil constând în dislocarea și anticiparea unui membru al propoziției subordonate și introducerea lui în propoziția regentă. [Cf. gr. prokatalepsis – anticipare]. Vezi definitia »

TRIPALMITÍNĂ s.f. (Chim.) Ester al glicerinei cu acidul palmitic. [< fr. tripalmitine]. Vezi definitia »

GARGÁRĂ, gargare, s. f. 1. Clătire a gurii și a gâtului cu un lichid dezinfectant; gargariseală; (concr.) lichid dezinfectant folosit în acest scop. 2. Fig. (Peior.) Relatare nedeslușită sau fără șir, fără logică, lipsită de conținut. – Din ngr. gharghára. Vezi definitia »

prefectínă, prefectíne, s.f. (înv.) soția prefectului; prefectoriță. Vezi definitia »