MERLÚ s. m. pește osos din apele adânci, asemănător cu morunul, care are spatele gri și pântecele alt, lung de 1 m. (< fr. merlu) Vezi definitia »

CENÁCLU, cenacluri, s. n. Grup de literați, de artiști etc. legați prin afinități estetice, temperamentale, care au aspirații, program estetic comun, uneori o publicație proprie. ♦ Reunire periodică a unui asemenea grup. [Pl. și: cenacle] – Din fr. cénacle, lat. cenaculum. Vezi definitia »

CÁBLU s. n. 1. împletitură de fire, vegetale, sau metalice, pentru susținere ori tracțiune. 2. conductă electrică dintr-un mănunchi de fire metalice învelite într-un strat izolant. (< fr. câble, engl. cable) Vezi definitia »

CONTRATÍTLU s.n. Titlul general al unei opere mai întinse ori al unei serii de mai multe volume, apărute fiecare cu titlu separat. [Et. incertă]. Vezi definitia »

SÚPLU, -Ă adj. 1. (despre ființe) cu mișcări grațioase; mlădios; (despre lucruri) flexibil, elastic. 2. (fig.) lipsit de fermitate; servil; ușor adaptabil, docil. (< fr. souple) Vezi definitia »