CÁBLU, cabluri, s. n. 1. Funie groasă obținută prin răsucirea unor (grupuri de) fire vegetale sau metalice, folosită la utilajul de transport sau de ridicat. 2. Conductă electrică formată din mai multe fire izolate (acoperite cu un înveliș vegetal sau metalic). 3. Unitate de măsură pentru distanțe, egală cu a zecea parte dintr-o milă marină, adică cu 185,2 m; ancablură. – Din fr. câble. Vezi definitia »

țvíclu, țvícluri, s.n. (reg.) 1. bucată de piele la ghete, peste elastic. 2. clin (la poalele fustei). Vezi definitia »

CVADRÚPLU, -Ă, cvadrupli, -e, adj. Împătrit. ♦ (Substantivat, pl.) Grup de patru gemeni. – Din fr. quadruple, lat. quadruplus. Vezi definitia »

ERGOCÍCLU s. n. cadru metalic fix, cu pedale, asemănător bicicletei, pentru exerciții fizice. (< ergo- + /bi/ciclu) Vezi definitia »

subansámblu (su-ban- / sub-an-) s. n., pl. subansámbluri / subansámble Vezi definitia »