ALÓDIU s.n. (Ist.; în orânduirea feudală) Domeniu ereditar în deplină stăpânire, scutit de orice sarcini și deosebit de feudă. [Pron. -diu. / < lat.med. allodium, cf. fr. alleu < germ. allod < all – tot, od – proprietate]. Vezi definitia »

șolériu, șoléri, s.m. (reg.) învățător. Vezi definitia »

MUBAIEGÍU, mubaiegíi, s. m. (Înv.) Demnitar la curtea sultanului însărcinat să procure mărfuri în numele acestuia. (din mubaia + suf. -giu; cf. mubaia) Vezi definitia »

CÉSIU s. n. metal alcalin monovalent, moale, asemănător cu potasiul. (< fr. césium, cf. lat. caesius, verzui) Vezi definitia »

SILÍCIU s. n. Element chimic, metaloid, cristalizat sau amorf, de culoare cenușie, cu proprietăți asemănătoare cu ale carbonului, care se găsește în natură sub formă de silice sau de silicați și se întrebuințează pentru a da duritate și rezistență aliajelor fierului. – Din fr. silicium. Vezi definitia »