stricătúră, stricătúri, s.f. 1. (înv.) stricăciune, avarie, defecțiune, deteriorare. 2. (înv.) daună, pagubă, pricaz. 3. (reg.) vrajă (făcută cuiva). 4. (reg.) petic de pământ între două brazde, rămas nearat; greș. Vezi definitia »

UNIVERSIÁDĂ s. f. competiție sportivă universitară. (spec.) jocuri mondiale studențești organizate o dată la doi ani. (< universi/tate/ + /olimpi/adă) Vezi definitia »

rugină s. f. sg. (deț.) strat de grăsime de la suprafața porției de mâncare. Vezi definitia »

CAMPANÍLĂ, campanile, s. f. 1. Clopotniță în formă de turn înalt, construită lângă o biserică sau chiar deasupra ei (caracteristică arhitecturii italiene din sec. XI-XVI). 2. Turnuleț situat în partea superioară a unui edificiu, în care se află un clopot, un orologiu etc. – Din it. campanile. Vezi definitia »

SORBÓZĂ s. f. Substanță chimică asemănătoare cu fructoza, folosită la sinteza vitaminei C. – Din fr. sorbose. Vezi definitia »