marúlă (marúle), s. f. – Salată verde. – Var. (Mold.) marolă. Mr. mărule. Tc. marul, parțial prin mijlocirea ngr. μαρούλιον, ngr. μαρούλι (Șeineanu, II, 250; Meyer 260; Meyer, Neugr. St., III, 42; Berneker, II, 21; Lokotsch 1430; Ronzevalle 156). Se consideră că-i vorba de un cuvînt de origine gr. άμαρούλιον, der. din amarus; dar există și în cuman. marul „lăptucă” (Kuun 126), astfel că ar trebui să fie cuvînt turcic; cf. bg. maruli, alb. marulj, sb. marűlja (Vasmer, Gr., 96). Vezi definitia »

jolnoáică s.f. (reg.) umflătură mare. Vezi definitia »

stânușoáră, stânușoáre, s.f. (reg.) loc unde se adăpostesc oile și caprele ținute acasă; stână. Vezi definitia »

BRONHIÓLĂ s. f. ramificație terminală a bronhiilor. (< fr. bronchiole) Vezi definitia »

a veni cu pluta pe conductă expr. a fi prost / nerod / nătâng. Vezi definitia »