HEMIMÉL, -Ă, hemimeli, -e, s. m. și f. (Med.) Monstru care prezintă hemimelie. – Din fr. hémimèle. Vezi definitia »

sfredelițél, sfredelițéi, s.m. (reg.; în sintagmă) sfredelițelul dracului = pitulice. Vezi definitia »

BERBECÉL, berbecei, s. m. Berbecuț. (1). – Din berbec + suf. -el. Vezi definitia »

mezél (mezéluri), s. n. – 1. Antreu, gustare. – 2. Salam, cîrnat. – Var. (înv.) mezea. Mr. mizé, megl. mezé. Tc. meze, din per. māzā (Roesler 599; Șeineanu, II, 258; Loebel 63; Lokotsch 1453), cf. ngr. μεζές, alb. mezë. Forma primitivă este cea a variantei, de la al cărei pl. mezele s-a reconstituit noul sing. – Der. mezelic, s. n. (gustare), din tc. mezelik, cf. megl. miziloc, ngr. μεζελίϰι; mezelerie, s. f. (prăvălie de mezeluri). Vezi definitia »

XEROGÉL s.n. Material obținut prin uscarea gelurilor. [< fr. xérogel]. Vezi definitia »