OMÓI, -OÁIE, omoi, -oaie, s. m. și f. Augmentativ al lui om. – Om + suf. -oi. Vezi definitia »

AMÂNDÓI, -DÓUĂ, num. col. Și unul și altul; ambii. [Gen.-dat. (când precedă substantivul) amânduror și (când îl urmează sau îi ține locul) amândurora] – Lat. *amindoi (< ambi + dui). Vezi definitia »

fluierói, fluieroáie, s.n. (reg.) fluier mare (de 70-100 cm lungime și de 3-4 mm grosime); caval. Vezi definitia »

ciói (-iuri), s. n. – 1. Nod, umflătură, bătătură. – 2. Strachină, blid. Origine necunoscută. După Bogrea, Dacor., II, 655, ar fi var. de la acioaie; însă această der. pare puțin probabilă. Ar putea fi un der. de la acest cuvînt, cioinac (var. cioinag), s. n. (foarfecă; varietate de struguri), pe care Șeineanu, I, 138 și DAR îl derivă de ciuin. Vezi definitia »

păcurărói, păcurărói, s.m. (reg.) ciobănoi. Vezi definitia »