ÎNTRÉCERE, întreceri, s. f. Acțiunea de a (se) întrece și rezultatul ei; concurs, competiție, emulație. ◊ (Ieșit din uz) Întrecere socialistă = mișcare cu caracter de masă specifică orânduirii socialiste. ◊ Loc. vb. A se lua la întrecere = a se întrece. ◊ Expr. (Ieșit din uz) A fi în întrecere = a fi angajat într-o întrecere socialistă. – V. întrece. Vezi definitia »

RĂCNÍRE, răcniri, s. f. (Rar) Răcnet (2). – V. răcni. Vezi definitia »

CULMINÁRE s.f. Acțiunea de a culmina și rezultatul ei: culminanță. [< culmina]. Vezi definitia »

TEROSONÁRE, terosonări, s. f. Acțiunea de a terosona. – V. terosona. Vezi definitia »

STAȚIONÁRE, staționări, s. f. Faptul de a staționa; oprire. [Pr.: -ți-o-] – V. stationa. Vezi definitia »