pufái s.n. (reg.) 1. ciupercă al cărui înveliș se preface, la maturitate, într-o pulbere fină; gogoașă. 2. ceea ce este înfoiat, umflat, asemănător cu puful. Vezi definitia »

JIMIGÁI s. n. (Reg.) 1. Rămășiță. 2. Pește mic. [Var.: (2) jumugái s. n.] Vezi definitia »

OMOZUKÁI s. m. mânuitor principal în teatrul cu marionete japonez. (< cuv. jap.) Vezi definitia »

SPLÁI, splaiuri, s. n. Mal înalt al unei ape; mal al unei ape înălțat, întărit și pietruit sau pavat; p. ext. stradă amenajată pe acest mal. – Cf. plai. Vezi definitia »

BUHÁI, (I) buhai, s. m. (II) buhaiuri, s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător cu mugetul unui taur. [Pl. și: (II) buhaie] – Din ucr. buhaj. Vezi definitia »