HIPERCOLEMÍE s. f. creștere anormală a cantității de pigmenți biliari din serul sangvin. (< fr. hypercholémie) Vezi definitia »

CONDÍȚIE s.f. 1. Împrejurare, fapt etc. care prilejuiește, oferă cadrul pentru apariția unui fenomen, împrejurare în care se produce un fenomen. 2. Clauză (a unei înțelegeri, a unei convenții). 3. Întâmplare viitoare și nesigură de care depinde existența unei obligații. ♦ Situația unei persoane din punct de vedere juridic. 4. Situație, stare fizică sau socială a cuiva. ◊ Condiție fizică = situație a unei persoane (mai ales sportiv) din punctul de vedere al stării sale fizice și al antrenamentului. [Gen. -iei, var. condițiune s.f. / cf. lat. conditio, fr. condition, it. condizione]. Vezi definitia »

HEPATOMEGALÍE s.f. Mărire a ficatului. [Gen. -iei. / < fr. hépatomégalie, cf. gr. hepar – ficat, megas – mare]. Vezi definitia »

MICRORHIDÍE s. f. dezvoltare insuficientă a testiculelor, însoțită de sterilitate. (< fr. microrchidie) Vezi definitia »

METAPSIHOLOGÍE s.f. Psihologia inconștientului. V. psihanaliză (1) [în DN]. [Gen. -iei. / < fr. métapsychologie]. Vezi definitia »